Congresul National de Nefrologie

26-28 septembrie 2019, Constanța

Date fiind atât prevalența în continuă creștere a bolilor renale, acute și cronice, precum și preocupările permanente, globale, în ceea ce privește depistarea precoce, monitorizarea adecvată și abordarea terapeutică modernă, deseori personalizată a acestora, Societatea Română de Nefrologie și-a propus să prezinte cele mai noi progrese înregistrate în domeniul nefrologiei, dializei și transplantului renal, dar și a specialităților conexe.

Cea mai importantă manifestare științifică medicală organizată sub egida SRN este Congresul Național de Nefrologie, al cărui program cuprinde, și la această ediție, o gamă largă de subiecte, cu o înaltă valoare științifică, dar și practică, prezentate de lectori de renume național și internațional, dar și practicieni dedicați, cu experiență în domeniu.

Pe parcursul a 3 zile, într-un cadru atent și cald organizat și beneficiind de sprijinul unei echipe performante de management al evenimentelor, invitații din străinătate și nefrologii din România, împreună cu medici și lectori de elită din diferite specialități înrudite și prietene, vor prezenta atât noutățile din domeniul nefrologiei, cât și abordarea interdisciplinară a pacienților renali. În egală măsură, congresul va beneficia de participarea nemijlocită a asistenților medicali și a asociațiilor de pacienți.

Vă așteptăm cu prietenie și căldură la Constanța!

Prof. Dr. Liliana Tuță
Președintele SRN

Mai multe detalii pe www.congresnefrologie.ro.

1

Este necesar controlul nefrologic de rutina?

Prinsi in tumultul cotidian, de cele mai multe ori atentia noastra se indreapta catre serviciu, familie, treburi casnice, serviciu din nou. Mai simplu spus, nevoile celorlalti primeaza si uitam de faptul ca pentru a reusi sa facem fata provocarilor zilnice (de la cele mai mici pana la cele mai mari) trebuie sa fim sanatosi.
Din pacate, de cele mai multe ori ignoram atentionarile medicilor care indeamna ca macar o data pe an sa efectuam analize uzuale, sa ne vaccinam sezonier, sa evitam excesul de sare, zahar si grasimi, sa facem mai multa miscare.

In schimb, ajungem la spital cand ne simtim rau, cand poate deja este depasita abordarea preventiva si vrem nu vrem, ne aflam in fata unei boli careia trebuie sa-i tinem piept.
Drept urmare, raspunsul la intrebarea “este necesar contolul nefrologic de rutina?” este un “DA” categoric, atat pentru persoanele in aparenta stare de sanatate si cu atat mai mult pentru cei situati in grupe de risc (ex pacienti diabetici, pacienti cu hipertensiune arteriala etc).
Sumarul de urina si ecografia, alaturi de hemograma si biochimia serica (incluse in analizele gratuite anuale) ne pot arata din timp modificari ale functiei renale astfel incat sa putem preveni sau incetini progresia unei boli renale.

Cateva exemple de lucruri pe care le putem descoperi intamplator la un examen de rutina nefrologic sunt:
– prezenta cristalelor pe sumarul de urina (oxalati, fosfati etc) sau a microcalculilor renali (ecografic) si in felul acesta prin masuri preventive igieno-dietetice sau minim invazive de tratament sa evitam chinul unei colici renale;
– prezenta unor malformatii renale asimptomatice si necunoscute pana la momentul consultului;
– aparitia pe sumarul de urina a hematuriei sau a proteinuriei ca marca a unor afectiuni renale (progresia bolii cronice de rinichi; boala polichistica renala, boli glomerulare etc) sau sistemice cu rasunet renal (ex: nefropatia diabetica, nefropatia cauzata de hipertensiunea arteriala, boli autoimune etc)
– dezechilibre acido-bazice;

Incurajam sa aveti grija de sanatatea dumneavoastra!

2

Infectia tractului urinar la tineri si adulti

Infectia tractului urinar (ITU) este o infectie bacteriana care afecteaza vezica urinara, rinichii, ureterele sau uretra. Aceste organe si tuburi alcatuiesc tractul urinar. Cele mai multe ITU sunt infectii fie ale vezicii urinare fie ale rinichiului.

La adultul sanatos ITU sunt rareori severe. Cu toate acestea, ITU pot determina lezarea rinichiului punand chiar viata in pericol daca nu sunt tratate prompt, in special la persoanele care asociaza si alti factori ce predispun la complicatii.

In mod obisnuit cauzele infectiilor urinare sunt reprezentate de bacteriile ce patrund in uretra si ascensionarea acestora in tractul urinar. Bacteriile de la nivelul intestinului gros, prezente in fecale reprezinta cea mai comuna sursa de infectie a tractului urinar.

Una dintre cele mai probabile cauze a ITU la femeie e reprezentata de raportul sexual care favorizeaza introducerea bacteriilor in uretra. Atat femeile cat si barbatii pot face ITU daca intarzie sa urineze. Alte cauze ce favorizeaza dezvoltarea ITU sunt reprezentate de obstructiile sau problemele tractului urinar.
Mai putin obisnuit este ca bacteriile din sange sau sistemul limfatic sa ajunga in tractul urinar.
Cineva poate avea ITU daca are unele din urmatoarele simptome:
– durere sau arsuri cand urineaza (disurie)
– nevoia de a urina frecvent si eliminarea unei cantitati mici de urina
– sensibilitate sau greutate in partea de jos a abdomenului
– urina tulbure sau urat mirositoare
– durere intr-o parte, in spate sub cutia toracica (durere in flanc)
– frison si febra
– greata si varsaturi.

Marea majoritate a ITU sunt diagnosticate pe baza simptomatologiei si a sumarului de urina. Urocultura poate fi folosita sa confirme suspiciunea de ITU dar nu este intotdeauna necesara. Multe dintre cadrele medicale prescriu antibiotice in cazul unei ITU fara sa astepte rezultatul uroculturii daca simptomele si rezultatele sumarului de urina sugereaza o ITU.
Mai mute teste pot fi facute daca simptomele nu se amelioreaza sub tratament sau infectia poate fi complicata prin sarcina, diabet, litiaza renala (piatra la rinichi), marirea prostatei sau alte afectiuni. Majoritatea ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice pe cale orala. Perioada de tratament depinde de localizarea infectiei (vezica sau rinichi), sex si varsta precum si de prezenta sau absenta conditiilor ce favorizeaza complicatiile cum ar fi diabetul, probleme ale prostatei si sarcina.
Infectiile tractului urinar sunt printre cele mai comune infectii bacteriene ale organismului si oricine si la orice varsta poate avea o ITU. Dar cel mai mare grup afectat de ITU este de departe cel al femeilor tinere si de varsta medie active sexual. Copiii si persoanele invarsta de ambele sexe au un risc crescut de a dezvolta ITU comparativ cu alte grupuri de varsta.

Factori de riscSus
Factori de risc la femeie

Infectiile tractului urinar (ITU) sunt mai frecvente la femeile cu activitate sexuala.
Factorii care cresc riscul ca o femeie sa aiba ITU sunt:
– activitatea sexuala, in special in cazul femeilor care folosesc diafragma si substante spermicide; studiile arata ca o femeie poate sa faca de 3 ori mai frecvent ITU daca partenerul ei sexual foloseste un prezervativ cu spermicid
– graviditatea: femeia gravida prezinta riscul de a face bacteriurie asimptomatica precum si dezvoltarea unei infectii simptomatice; de asemenea este crescut si riscul de nastere prematura
– ITU anterioare
– folosirea de produse igienice ce contin deodorant
– consumul insuficient de lichide: consumul mare de lichide creste volumul de urina reducand bacteriile din tractul urinar si vezica
– lipsa estrogenilor permite dezvoltarea bacteriilor ce cauzeaza ITU, favorizand multiplicarea acestora mai rapid in vagin si uretra; femeile aflate in perioada de premenopauza si cele aflate la menopauza, care nu iau estrogeni, au risc crescut pentru ITU.

Factori de risc la barbat

Factorii care cresc riscurile ITU la barbat sunt:
– afectiuni ale prostatei: barbatul devine predispus la ITU pe masura ce imbatraneste din cauza problemelor prostatei, cum ar fi marirea prostatei (hiperplazia benigna de prostata) si prostatitele
– necircumcizia penisului
– sexul anal
– sexul neprotejat cu o femeie cu infectie vaginala
– infectia HIV.
Cateodata barbatii fac infectii de tract urinar fara complicatii. Cel mai frecvent ITU la barbati sunt adesea legate de problemele prostatei. Acestea le fac mai dificil de tratat. Prezenta unei prostate marite de volum care se intalneste frecvent la barbatii invarsta reduce posibilitatea organismului de a elimina urina. ITU repetate indica prezenta unor prostatite, epididimite sau prezenta altor probleme de tract urinar. Pentru mai multe informatii vezi articolul „Prostatita”.

Factori de risc comuni (atat la femeie cat si la barbat)

Cativa factori se intalnesc atat la femei cat si la barbati. Acestia includ:
– purtatori de cateter urinar, cum adesea se intampla la adulti varstnici care sunt spitalizati pe termen lung sau traiesc in unitati de ingrijire
– sondarea creste de asemenea riscul pentru bacteriurie asimptomatica
– litiaza renala (piatra la rinichi) sau alta obstructie a tractului urinar: acestea pot bloca scurgerea urinei, crescand riscul de infectie bacteriana
– diabetul: persoanele care au diabet zaharat au risc crescut pentru ITU pentru ca sistemul lor imunitar este afectat; de asemenea glicemia crescuta mult timp altereaza sistemul de filtrare a rinichiului (nefropatie diabetica)
– probleme de structura ale tractului urinar; acestea pot fi prezente de la nastere sau sa apara mai tarziu in viata.

Simptome

Semnele infectiei de tract urinar sunt reprezentate de:
– durere si arsura la urinare (disurie)
– necesitatea imperioasa de a urina frecvent dar eliminand o cantitate mica de urina
– urinari dese si mici cantitativ (pierderea controlului eliminarii urinei)
– durere sau simtirea unei greutati in abdomenul inferior
– urina ruginie sau rozalie
– urina urat mirositoare
– urina tulbure
– durere in spate chiar sub cutia toracica sau pe o parte a corpului (durere in flanc)
– frison si febra
– greturi si varsaturi.
Unele persoane pot avea bacterii in tractul urinar fara sa prezinte orice simptom. Aceasta situatie este numita bacteriurie asimptomatica. Aceasta se regaseste in cateva situatii, cum ar fi in timpul sarcinii sau inaintea interventiei chirurgicale de tract urinar dar de obicei este neglijata daca nu apar simptome.
Alte cateva conditii severe, cum ar fi infectia vaginala sau iritarea vezicii cauzeaza simptomatologie similara celei din ITU. Medicul evalueaza sanatatea persoanei daca are unul sau mai multe din aceste simptome urinare, atitudinea terapeutica ulterioara depinzand in mare masura de istoricul bolii si de modul cum va raspunde la tratamentul pentru ITU.

Consult de specialitate

Trebuie anuntat medicul cand apare durere la urinat sau alte semne de infectie a tractului urinar (ITU) asociate cu:
– greata si varsaturi
– frison si febra
– durere de spate chiar sub cutia toracica, pe o parte a corpului (durere in flanc)
– sarcina.
De asemenea trebuie anuntat medicul si in urmatoarele situatii:
– daca au fost prezente semnele de ITU inainte iar acum au reaparut aceleasi semne
– daca au fost prezente semne minore de ITU care nu au disparut dupa 1 sau 2 zile, cum ar fi durere sau arsura la urinat, urina urat mirositoare, necesitatea de a urina frecvent si putin
– prezenta de sange sau puroi in urina
– semne de ITU la diabetici
– cand sub tratament antibiotic pentru ITU semnele nu se amelioreaza sau cand dupa o ameliorare pasagera acestea reapar (recurenta).

Tratament – Generalitati

Majoritatea infectiilor de tract urinar sunt tratate cu succes cu antibiotice. Scopurile terapiei antibiotice ale infectiilor de tract urinar inferior sunt atat ameliorarea simptomelor, eliminarea infectiei si prevenirea recurentelor, precum si prevenirea aparitiei complicatiilor severe, cum ar fi afectarea renala si septicemia (stare infectioasa generalizata cauzata de diseminarea unui germene patogen). La femeile insarcinate scopul tratamentului este de a proteja de asemenea si fatul.
Este important sa se administreze toate antibioticele prescrise de medic. Majoritatea pacientilor incep sa se simta mai bine la scurt timp dupa inceperea tratamentului. Daca tratamentul este intrerupt cand pacientul se simte mai bine, infectia poate sa reapara. Cand nu se administreaza intreg tratamentul prescris pot sa apara bacterii rezistente la antibiotice. In acest caz antibioticele sunt mai putin eficiente si infectia mai greu de tratat.
Multe bacterii au devenit rezistente la antibioticele obisnuite folosite impotriva lor. Acestea se numesc bacterii rezistente la antibiotic. Rezistenta la antibiotice printre bacteriile care duc la aparitia ITU este intr-o continua crestere in ultimele decenii. Medicul poate incerca diferite antibiotice si diferite combinatii de antibiotice pentru a gasi medicatia adecvata sa distruga bacteriile care cauzeaza ITU. Inainte de a incepe tratamentul cu un nou antibiotic, medicul poate lua o proba de urina pentru a efectua cultura urinara. Rezultatul testelor acestei culturi ajuta in luarea deciziei privind antibioticul ce va fi folosit in continuare.

0

Litiaza renala

Litiaza renala (calculii renali sau nefrolitiaza) reprezinta bucati de minerale care sunt localizate la nivelul rinichiului. Acestea pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminate din organism pe calea tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti uretere si cel care face legatura vezicii urinare cu exteriorul – uretra).

Drumul calculilor (denumiti popular pietre la rinichi) poate fi asimptomatic sau poate produce o durere intensa sau alte simptome (asa numita colica renala). In mod normal, litiaza renala nu produce leziuni cronice (pe termen lung) ale tractului urinar. Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal vor dezvolta noi calculi in urmatorii 5 ani daca nu este urmat nici un tratament.

Cauze

Calculii renali se formeaza atunci cand balanta intre apa, sarurile, mineralele si alte substante din urina se modifica. Modul in care aceasta balanta este modificata determina tipul de calcul care se formeaza. Cei mai multi calculi renali sunt formati din calciu si apar atunci cand nivelul acestuia in urina se modifica. Factorii care determina modificarea balantei urinare sunt:

-lipsa unui aport suficient de lichide (deshidratare): in aceasta situatie, sarurile, mineralele si alte substante din urina precipita si formeaza calculul; aceasta este cea mai frecventa cauza de litiaza renala
-afectiuni medicale: exista multe boli ce pot afecta balanta normala ducand astfel la formarea de calculi; persoanele care au o boala inflamatorie intestinala sau care au suferit interventii chirurgicale la nivelul intestinului, nu absorb normal grasimile de la acest nivel; aceste modificari interfera cu modul in care este metabolizat calciul si alte minerale ducand la aparitia litiazei renale
-alimentele bogate in oxalati: persoanele care consuma mancaruri bogate in oxalati, cum sunt legumele verzi si ciocolata, sunt predispuse la formarea de calculi; aceasta poate fi o problema mai mare daca alimentatia este in acelasi timp si saraca in calciu.

Litiaza renala poate fi o boala mostenita, care apare de-a lungul mai multor generatii ale aceleiasi familii. In cazuri rare, pot apare calculi renali datorita productiei crescute de hormoni de catre glandele paratiroide, ceea ce are ca urmare cresterea calciului in sange si formarea de calculi renali.

Simptome

Calculii renali pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminati din organism pe calea tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti uretere si tubul care face legatura vezicii urinare cu exteriorul – uretra).

Mobilizarea lor de la nivel renal poate produce:
-nici un simptom, in cazul in care calculul este suficient de mic
-durere constanta cu debut brusc; calculii pot produce dureri intense la nivelul zonei lombare (portiunea inferioara a spatelui), in partile laterale ale trunchiului (in flancuri), la nivelul abdomenului, pelvisului sau organelor genitale; persoanele care au avut astfel de dureri le descriu de obicei ca fiind cea mai groaznica durere pe care au avut-o
-senzatie de greata si voma
-aparitia sangelui in urina (hematurie); aceasta se poate asocia cu calculii care raman la nivelul rinichiului sau cei care se mobilizeaza la nivelul tractului urinar
-urinari frecvente si dureroase, care apar frecvent cand calculul este in ureter sau dupa ce a parasit vezica urinara si se gaseste in uretra; urinarile frecvente pot apare si in infectii ale tractului urinar
-febra
-inapetenta (pierderea apetitului alimentar)
-diaree sau constipatie
-transpiratii abundente (diaforeza)
-oboseala.

Afectiunile care au simptome similare sunt apendicita, hernia, sarcina ectopica (sarcina care se dezvolta in afara uterului) si prostatita

Complicatii

Complicatiile litiazei renale pot fi:

-cresterea riscului pentru infectiile tractului urinar sau agravarea unei infectii preexistente
-leziuni renale care pot conduce la insuficienta renala acuta daca calculul impiedica eliminarea urinii din rinichi; pentru majoritatea persoanelor ai caror rinichi sunt sanatosi, calculii nu produc leziuni semnificative, decat atunci cand acestia blocheaza complet caile urinare pentru cel putin 4 saptamani.

Litiaza renala este o problema mult mai grava pentru pacientii cu un singur rinichi, persoanele care au deficiente ale sistemului imunitar sau au suferit un transplant renal.
Consultul de specialitateSus
Exista mai multi factori care cresc riscul de a dezvolta calculi renali. Unii dintre ei pot fi controlati, iar altii nu.
Consultul medical de specialitate se impune cand apar simptomele specifice litiazei renale. Acestea pot fi:

-durere constanta, severa in flancuri, abdomen, pelvis sau organe genitale
-hematuria (sange in urina)
-semne de infectie a tractului urinar.
Interventia medicului este necesara si atunci cand exista stabilit un diagnostic de litiaza renala si apar alte probleme ca:
-senzatia de greata si varsaturi severe
-febra si frison
-durere puternica in flancuri, mai pronuntata in zona rinichilor.

Se poate elimina un calcul renal fara tratament medical daca:
-durerea poate fi controlata cu medicamente
-nu exista semne de infectie cum este febra si frisonul
-se consuma mari cantitati de lichide
-nu exista senzatia de greata sau voma.

0

Boala cronica de rinichi: simptome, complicatii, preventie

Stiati ca o persoana isi poate pierde pana la 90% din functia renala inainte ca primele simptome care indica boala cronica de rinichi sa apara?

Aceasta afectiune nu tine cont de varsta, sex sau rasa. De cele mai multe ori este asimptomatica si cateodata este diagnosticata in stadii avansate. Boala cronica de rinichi presupune o degradare progresiva si ireversibila a functiei renale, de aceea prevenirea si diagnosticarea precoce devin obiective esentiale.

In Romania, specialistii sunt de parere ca ne confruntam cu o crestere a prevalentei tulburarilor cronice de rinichi, pe de o parte, si cu o tendinta de subdiagnosticare a acestora, pe de alta parte.

Bolile renale – simptome si complicatii

”Pacientul cu boala cronica de rinichi necesita o abordare pluridisciplinara, datorita complicatiilor pe care le aduce cu sine. Astfel pentru optimizarea ingrijirii persoanelor cu boala cronica de rinichi este necesar un efort comun al tuturor specialistilor care intra in contact cu acestia: medicul nefrolog, medicul diabetolog, medicul cardiolog”, a declarat conf.dr. Cristian Serafinceanu, Presedintele Asociatiei pentru Studii Reno-Metabolice si Nutritionale si sef Centru Hemodializa Institutul National de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice ”Prof.Dr. N.Paulescu”.

Boala cronica de rinichi este asociata de cele mai multe ori cu alte afectiuni precum hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat sau obezitatea.

“Boala cronica de rinichi este asimptomatica si din acest motiv este de cele mai multe ori descoperita si referita tarziu. Acesta este si motivul pentru care ne confruntam cu bolnavi ajunsi deja in insuficienta renala cronica avansata. Trebuie sa insistam pe preventie si pe depistare precoce, deoarece complicatiile bolii cronice renale sunt la fel de severe. Amintesc aici bolile cerebrovasculare si atacul vascular cerebral”, a explicat prof. dr. Mihai Voiculescu, seful Clinicii de Nefrologie si Medicina Interna din cadrul Institutului Clinic Fundeni.

Specialistii sustin ca o atentie aparte trebuie acordata si complicatiilor renale la pacientii cu diabet. Acestia sunt tratati si monitorizati in Centrul de Hemodializa din cadrul Institutului Paulescu, care din prisma acestui aspect este unic in Romania. De altfel, Centrul de Hemodializa este printre putinele din Europa care se adreseaza exclusiv persoanelor cudiabet si boala cronica de rinichi.

“Avem aproximativ 6000 de pacienti cu diabet zaharat pe an, din care 50% sunt din afara Bucurestiului. Dintre acestia, aproape 1000 prezinta si complicatii renale”, a precizat Robert Agafitei, managerul Institutului National de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice ”Prof. Dr. N. Paulescu”.

Analize care pot depista boala cronica renala

Numarul cazurilor de boala cronica de rinichi nou descoperite creste anual cu un procent care variaza intre 5 si 10%.

“Boala cronica de rinichi reprezinta o mare drama pentru ca evolueaza foarte rapid. De aceea militam pentru educarea populatiei in ceea ce priveste controlul periodic anual si efectuarea analizelor medicale de baza. Afectiunea poate fi depistata prin trei analize simple: glicemiecreatinina si sumar de urina. Recomandam tinerilor sa-si faca aceste trei analize o data la trei ani, in timp ce persoanele cu vaste peste 50 de ani ar trebui sa si le faca anual”, a mai adaugat conf. dr. Cristian Serafinceanu.

Bolile renale – prevenire

De asemenea, medicii recomanda controlul regulat al rinichilor, in special fumatorilor si persoanelor care au rude directe cu boala cronica de rinichi.

Boala cronica de rinichi este o problema de sanatate publica, implicand costuri considerabile. Tocmai din acest motiv, conf. dr. Alexandru Rafila, specialist in sanatate publica face apel pentru identificarea persoanelor la risc:
“Introducerea in programul de dializa se face destul de abrupt si asta pentru ca nu exista un program de predializa. Aici intervine aceasta noua Asociatie pentru Studii Reno-Metabolice si Nutritionale, care poate oferi reperele de identificare a pacientilor la risc”.

Boala cronica de rinichi poate fi prevenita prin practicarea unui sport sau a miscarii, mentinerea sub control a nivelului de zahar din sange, monitorizarea tensiunii arteriale, insusirea unei alimentatii sanatoase si mentinerea sub control a greutatii corporale, consumul corespunzator de lichide, evitarea fumatului si nu in ultimul rand, controlul medical specific al rinichilor.

 

2